Dumnezeu-părinte,prieten și duhovnic

Suntem în postul Paștelui,o perioadă de împlinire și de liniște spirituală.În acest moment al anului ne amintim de patimile Domnului Iisus Hristos pentru iertarea păcatului strămoșesc,din care avem multe de învățat:cum să fim mai buni și cum să ne iertăm aproapele,oferindu-i o a doua șansă. Ne apropiem ușor de Sfintele Sărbători Pascale.Pentru mulți,acestea sunt doar un moment oarecare al anului în care gătim bucate alese,dar ele reprezintă,în principal,apropierea noastră de puterea Divină,de acea forță ce ne oferă mereu puterea de a merge mai departe.Ar trebui să fim în această perioadă mai buni și mai pioși decât în restul anului,să ne bucurăm de legătura indestructibilă cu Dumnezeu și să ne amintim de lucrurile îndurate de el pentru ca noi să trăim într-o lume ferită de păcat și de forța răului care mereu încearcă să ne acapareze sufletele și mințile.Acum este șansa noastră de a ne împlini spiritual și de a ne îndrepta greșelile.Să uităm de toate relele din timpul anului,să ne iertăm aproapele și să ne regăsim prin rugăciune.Rugăciunea este o poartă deschisă spre lumea nevăzută al lui Dumnezeu,o lume infinită în care  suntem primiți cu brațele deschise și în care suntem egali,căci toți suntem fiii lui Dumnezeu Tatăl.Ce poate fi mai frumos decât să vorbești cu Dumnezeu?Când nimeni nu te ascultă și te ignoră,Dumnezeu este acolo mereu.Dumnezeu ne este părinte,prieten și duhovnic.Nimeni nu ne va asculta gândurile cu atâta atenție și nimeni nu se va interesa de sufletul nostru.El a fost,este și va fi mereu în fața noastră,pregătit pentru orice gând,pentru orice vis pe care vrem să-l punem în aplicare.E frumos să știi că ai pe cineva lângă tine care nu te va părăsi niciodată,indiferent    de stările prin care treci sau indiferent dacă ești bogat  sau la limita existenței.Oamenii sunt trecători ;unii pleacă, alții rămân.Ramân doar oamenii adevărați.Celelalte măști pleacă de lângă tine atunci când nu mai ești important și  când își îndeplinesc scopul.Așadar,Dumnezeu este etern.Dumnezeu este viață,iar rugăciunea și postul scările pe care le urcăm spre veșnicie.Postul nu înseamnă doar abținerea de la anumite bucate,ci o hrană sufletească.Ne hrănim trupurile și sufletele,acele suflete care sunt neglijate în timpul anului și de care nimeni nu se îngrijește,căci mai mereu uităm de lucrurile cu adevărat esențiale în viață.